Cooperarea internaţională în domeniul mediului este, de asemenea, esenţială pentru găsirea unor soluţii adecvate pentru problemele globale de mediu cu care se confruntă toate ţările, cum ar fi schimbările climatice, pierderea diversităţii biologice şi răspândirea substanţelor chimice periculoase în mediul înconjurător. Norvegia joacă un rol important în eforturile de introducere a unor constrângeri legale pentru cooperarea internaţională în materie de mediu.
Politicile de mediu şi de gestionare a resurselor cuprind componente cheie ale politicii externe şi de securitate a Norvegiei. Condiţiile de mediu satisfăcătoare contribuie la promovarea stabilităţii şi securităţii. Un mediu sănătos şi diversificat este necesar pentru reducerea sărăciei şi pentru realizarea dezvoltării durabile de care să beneficieze toate popoarele lumii.
Domenii prioritare
Norvegia acordă prioritate cooperării internaţionale în următoarele domenii:
Schimbările climatice
Schimbările climatice se numără printre cele mai grave probleme de mediu cu care se confruntă omenirea în prezent. Climatul global se modifică deja şi conform Tabloului Internaţional de Modificare a Climei al ONU, curentul de încălzire care a fost observat de-a lungul ultimilor 50 de ani se datorează în mare măsură activităţii umane. Creşterea temperaturii medii pe glob poate afecta nivelul precipitaţiilor şi direcţia vânturilor, poate schimba zonele climaterice şi poate duce la creşterea nivelului oceanelor. Schimbările de o asemenea amploare ar putea avea un efect devastator asupra ecosistemelor naturale, precum şi asupra societăţii umane. În prezent, ştim suficient despre modificarea climei cauzată de oameni pentru a acţiona; cu cât aşteptăm mai mult, cu atât povara costurilor pentru generaţiile viitoare va fi mai mare.
Norvegia face eforturi pentru stabilizarea concentraţiilor de gaze de seră din atmosferă la un nivel care să nu permită interferenţele periculoase, antropogene cu sistemele climaterice.
Norvegia îşi va respecta angajamentele luate în cadrul Protocolului de la Kyoto de a limita emisiile de gaze de seră în perioada 2008-2012 la mai puţin de unu la sută peste nivelul din 1990. De asemenea, Norvegia încearcă în mod activ implementarea unui regim climateric global cuprinzător şi ambiţios pentru perioada după 2012.
Citiţi mai multe despre poziţia Norvegiei asupra climatului.
Substanţele chimice periculoase
Consumul de substanţe chimice a crescut exponenţial în ultimii 50 de ani, iar acestea fac în prezent parte integrantă din toate tipurile de produse şi procese de producţie. Substanţele chimice se răspândesc la distanţe mari, atât ca urmare a comerţului cu mărfuri, cât şi datorită vânturilor şi curenţilor oceanici. Norvegia este extrem de vulnerabilă în acest context, deoarece vânturile şi curenţii poartă emisiile înspre nord, transformând aceste regiuni într-o „groapă de gunoi” a substanţelor chimice periculoase din întreaga emisferă nordică.
Nevoia unor reglementări internaţionale ale substanţelor chimice periculoase a devenit tot mai stringentă în ultimii ani, în mare parte datorită intrării în vigoare a mai multor acorduri. Norvegia acţionează pentru sporirea eforturilor la nivel mondial. În acest context, în prezent se elaborează, sub auspiciile Programului Naţiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), o strategie globală direcţionată înspre problemele de mediu pe scară largă asociate cu substanţele chimice periculoase.
Diversitatea biologică
În urma Conferinţei Mondiale privind Dezvoltarea Durabilă organizate la Rio în 1992, Norvegia acordă prioritate promovării dezvoltării Convenţiei ONU privind Diversitatea Biologică (CDB). Millenium Ecosystem Assessment, cea mai mare evaluare a ecosistemelor din întreaga lume realizată vreodată, a fost realizată printre altele de CDB. Norvegia şi-a asumat o responsabilitate specială în cadrul Consiliului de Miniştri a Ţărilor Nordice pentru realizarea acestei evaluări în conformitate cu cooperarea internaţională în ceea ce priveşte mediul şi politica de cooperare pentru dezvoltare.
Încorporarea obiectivelor CDB şi a programelor de lucru, precum şi a dispoziţiilor din Protocolul de la Cartagena privind Biosiguranţa în activităţile naţionale beneficiază de un statut prioritar. Obiectivul adoptat la Summit-ul Mondial privind Dezvoltarea Durabilă, care a avut loc la Johannesburg în 2002, vizând o reducere semnificativă a ratei actuale a pierderii biodiversităţii până în 2010, va putea fi atins prin cooperarea tuturor sectoarele implicate din societate.
Cooperarea cu UE în domeniul mediului
În ultimii 30 de ani UE a implementat o politică cuprinzătoare în ceea ce priveşte mediul. Această politică se bazează pe faptul că poluarea este un fenomen transfrontalier şi că se cere ca reglementările supranaţionale să facă faţă problemelor comune de mediu din diverse zone.
Acordul privind SEE (Spaţiul Economic European) cuprinde o cooperare pe scară largă în ceea ce priveşte mediul înconjurător. În conformitate cu prevederile acordului, Norvegia trebuie să respecte majoritatea dispoziţiilor legale din domeniul mediului elaborate de UE. Regulamente europene comune au fost introduse în multe domenii, inclusiv în cele privind substanţele chimice, aerul, deşeurile şi apa. Acordul SEE nu conţine elemente legate de administrarea resurselor naturale sau conservarea patrimoniului cultural.
Noile mecanisme financiare ale SEE cuprind un aspect important al cooperării Norvegiei cu UE. În ultimiii cinci ani, Norvegia a contribuit cu 1,9 miliarde NOK (coroane norvegiene) pe an ca sprijin financiar – acordat în principal noilor state membre UE. Aceste fonduri vizează reducerea disparităţilor sociale şi economice din Spaţiul Economic European, iar mediul înconjurător este unul din domeniile prioritare.
UNEP – Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu
Norvegia joacă un rol major în activităţile care vizează consolidarea eforturilor globale din domeniul mediului. Una din măsurile prin care se poate realiza acest lucru implică consolidarea poziţiei UNEP ca forum mondial în materie de mediu.
Norvegia îşi concentrează eforturile asupra următoarelor patru măsuri cheie:
- Consolidarea capacităţii ştiinţifice a UNEP, care să-i permită organizaţiei să evalueze mai bine impactul problemelor de mediu care implică mai multe domenii diferite.
- Susţinerea măsurilor de abilitare şi transferului de tehnologii al UNEP către ţările în curs de dezvoltare.
- Consolidarea însuşirii de către statele membre a deciziilor adoptate de Consiliul de Conducere al UNEP, prin participarea universală la Comitetul de Reprezentanţi Permanenţi ai UNEP.
- Sporirea finanţării pentru activităţile UNEP.
Comerţul şi mediul înconjurător
Acordurile internaţionale din exteriorul sferei mediului înconjurător, provoacă la aplicarea instrumentelor naţionale în ceea ce priveşte mediul. Acest lucru este clar în special în contextul liberalizării negocierilor comerciale din cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului(OMC), negocierea acordurilor comerciale libere dintre EFTA (Asociaţia Europeană a Comerţului Liber) şi ţări terţe şi iniţiativele cu privire la Piaţa Unică UE – SEE.
Evaluarea mediului se cere în toate zonele relevante de negociere în discuţiile curente din cadrul OMC. În acelaşi timp, relaţia dintre comerţ şi mediu este un subiect separat de negociere. Din perspectiva Guvernului Norvegian, acordurile OMC şi multilaterale în ceea ce priveşte mediul trebuie privite ca instrumente internaţionale de aceeaşi clasă desemnate să îndeplinească nevoile comunităţii internaţionale şi nu există nici o relaţie ierarhică între acorduri. De asemenea, este important ca negocierile să ducă la soluţii desemnate să ofere flexibilitatea necesară pentru asigurarea eficienţei implementării instrumentelor de politică a mediului.
Probleme de mediu integrate în cooperarea pentru dezvoltare
Unul din principalele obiective ale politicii norvegiene de cooperare pentru dezvoltare este promovarea unei bune gestionări a mediului înconjurător global şi a diversităţii biologice. Măsurile de cooperare pentru dezvoltare ar trebui să contribuie la îmbunătăţirea situaţiei mediului din ţările partenere şi la prevenirea degradării ecologice globale.
Domeniile prioritare ale cooperării norvegiene pentru dezvoltare şi ale cooperării cu ţările în curs de dezvoltare includ:
- sisteme de producţie durabile;
- conservarea şi utilizarea durabilă a diversităţii biologice;
- reducerea poluării;
- protejarea patrimoniului cultural;
Ministerul Mediului a semnat acorduri individuale de mediu cu instituţiile similare din Indonezia, Africa de Sud şi China.
Indonezia
Indonezia este una dintre ţările cu cea mai mare diversitate biologică din lume, cu păduri tropicale vaste care joacă un rol important pentru climatul global. Resursele naturale ale ţării sunt sub presiune crescândă şi există multe provocări asociate cu implementarea planurilor de administrare a resurselor naturale.
Scopul acestei cooperări regionale este generarea de planuri aprobate în linii mari pentru administrarea mediului şi resurselor naturale prin utilizarea apropierii de ecosistem specificat în CDB (Convenţia privind Diversitate Biologică). Proiectele curente vor fi încheiate în 2006 şi vor fi urmate de o cooperare în ceea ce priveşte resursele de pescuit şi maritime precum şi de măsuri care să combată recoltarea şi comercializarea ilegală a lemnului tropical.
Africa de Sud
Colaborarea cu Africa de Sud, în ceea ce priveşte mediul, a fost iniţiată în 1996. Colaborarea pe termen lung asupra politicii de mediu are o importanţă crucială în ceea ce priveşte rolul politicii ţării în regiune precum şi statutul acesteia printre ţările în curs de dezvoltare. Cooperarea este menţinută prin dialoguri politice şi proiecte comune. Al treilea acord de cooperare a fost semnat în decembrie 2005 şi se vor aloca aproximativ 10 milioane de coroane norvegiene anual pentru acest program. Aspectele cheie includ cooperarea în sprijinul implementării convenţiilor globale în ceea ce priveşte mediul pentru a permite Africii de Sud să îşi îndeplinească angajamentele şi să îşi asume un rol activ în dezvoltarea ulterioară acestor convenţii. Alte elemente importante ale programului includ promovarea cooperării dintre instituţiile norvegiene şi ale Africii de Sud, intensificând cooperarea regională şi crescând participarea ONG-urilor.
Pe viitor, următoarele domenii vor primi atenţie specială:
- reducerea poluării
- protecţia diversităţii biologice
- guvernare eficace în sectorul de mediu
China
Cooperarea de mediu dintre Norvegia şi China a fost iniţiată în 1995 – 1996. Scopurile acestei cooperări bilaterale cuprind stabilirea unui dialog privind provocările politicii vitale de mediu şi sprijinirea Chinei în realizarea angajamentelor internaţionale. În viitor, punctul central va fi clima şi dispersarea toxinelor din mediu, precum şi problemele de biodiversitate şi poluare a apei şi aerului.
Cooperarea cuprinde instituţia şi măsuri de construcţie a capacităţii precum şi colaborarea cu Innovation Norway în vederea promovării tehnologiei norvegiene de mediu. La ambasada din Beijing, s-a creat un post nou de consilier în probleme de mediu, care este responsabil cu urmărirea cooperării bilaterale în privinţa mediului între Norvegia şi China precum şi pentru cooperarea dezvoltării mediului.
Ea acordă o atenţie deosebită monitorizării poluării aerului şi apei, planurilor de asistenţă în managementul proiectelor, ploilor acide, biodiversităţii, statisticilor şi analizelor de mediu şi consolidării gestionării legate de poluare şi de conservarea monumentelor culturale.