Muniţiile cu fragmentare rănesc şi ucid populaţie civilă pe tot globul, atât în timpul războaielor, cât şi după acestea. Norvegia a iniţiat un proces menit să asigure o interdicţie internaţională asupra muniţiilor cu fragmentare care au consecinţe umanitare inacceptabile.
Ca un prim pas în direcţia obţinerii unei interdicţii internaţionale asupra muniţiilor cu fragmentare, ministrul norvegian al Afacerilor Externe, Jonas Gahr Støre, a invitat ONU şi organizaţiile umanitare, inclusiv Crucea Roşie Internaţională, precum şi aproximativ 40 de state, la o conferinţă avînd ca subiect muniţia cu fragmentare, care a avut loc la Oslo în perioada 22-23 februarie 2007.
Războaiele şi conflictele întotdeauna lovesc cel mai puternic în populaţia civilă. Anumite tipuri de arme, cum sunt minele terestre şi muniţiile cu fragmentare, afectează civilii în mod deosebit, atât în cursul, cât şi după conflictele armate. În timp ce există deja o interdicţie internaţională asupra minelor terestre, nu s-a introdus încă o interdicţie similară şi în privinţa muniţiilor cu fragmentare.
Conform PNUD (Programul de Dezvoltare al Naţiunilor Unite), 23 de ţări în curs de dezvoltare sunt afectate în prezent de muniţiile cu fragmentare. Astfel de muniţii creează grave probleme de dezvoltare şi umanitare, continuînd să mutileze şi să ucidă populaţie civilă, chiar şi mulţi ani după încetarea conflictului. Zonele agricole nu pot fi cultivate fără pericol de moarte, iar refugiaţii nu pot să revină la locuinţele pe care le-au lăsat în urmă. Unele ţări precum Laos, Cambodgia şi Vietnam continuă să aibă astfel de probleme, după mai bine de 30 de ani de la folosirea muniţiilor cu fragmentare pe teritoriile lor. Mai recent, utilizarea muniţiilor cu fragmentare în Balcani, Irak, Afganistan şi Liban, a demonstrat consecinţele devastatoare pe care le au astfel de arme faţă de populaţia civilă.
Organizaţiile umanitare şi de apărare a drepturilor omului au făcut, de-a lungul anilor, nenumărate eforturi pentru sprijinirea programelor de lichidare a armamentului şi de ajutorare a victimelor, dar şi de încercare de aducere a acestui subiect pe ordinea de zi internaţională. Norvegia este una dintre ţările care solicită acum o soluţionare a acestei probleme umanitare.
Un proces menit să asigure interzicerea muniţiilor cu fragmentare
Nu există o prohibiţie generală direcţionată special asupra folosirii muniţiilor cu fragmentare, alta decât principiile generale ale legii umanitare internaţionale, care impune a se face distincţie între obiectivele militare şi cele civile în timpul atacurilor militare, şi care interzic folosirea armelor de natură să cauzeze suferinţă. De mulţi ani se discută pe plan internaţional despre controlul utilizării muniţiilor cu fragmentare, fără să fie luate vreodată măsuri efective. În platforma sa politică, Guvernul norvegian şi-a susţinut angajamentul de a acţiona pentru o interdicţie internaţională asupra muniţiilor cu fragmentare, ca o continuare a interzicerii folosirii minelor terestre. Invitaţia ministrului de Externe Støre la conferinţa de la Oslo din fefruarie 2007 este un prim pas al unui proces pe care Norvegia l-ar dori încheiat printr-un acord internaţional care să interzică utilizarea muniţiilor cu fragmentare cu consecinţe umanitare inacceptabile, să prevină proliferarea lor şi să asigure asistenţă pentru oamenii şi ţările afectate de ele.
Au efect eforturile Norvegiei?
Norvegia, în colaborare cu alte ţări şi factori, încearcă să asigure un acord internaţional care să interzică muniţiile cu fragmentare, în ciuda opoziţiei unor ţări. Aşadar, va fi posibil să se convină asupra unei interdicţii? Norvegia crede că da, aşa cum a fost posibil să se ajungă la un acord privind minele anti-personal.
În anii ’90, mapamondul a devenit conştient de criza umanitară extinsă pe care utilizarea minelor anti-personal o cauzase în ţări din toate colţurile lumii. Organizaţii umanitare, lucrînd împreună cu o puternică alianţă de ţări afectate de mine şi ţări angajate în acţiuni umanitare, au reuşit să iniţieze un proces care a avut ca rezultat o interdicţie umanitară asupra minelor anti-personal în anul 1997. În acest an are loc a X-a aniversare a Tratatului de Interzicere a Minelor, pe care l-au ratificat sau la care au aderat 152 de ţări.
Minele anti-personal nu se mai folosesc acum, vaste teritorii au fost curăţate de mine, şi mii de victime alte minelor au fost ajutate. Norvegia are convingerea că o interdicţie internaţională corespunzătoare asupra muniţiilor cu fragmentare poate fi obţinută printr-un proces similar.