Încă de la jumătatea anilor 90, Norvegia acordă prioritate eforturilor de reducere a problemelor umanitare cauzate de minele terestre. Norvegia joacă un rol major în procesul care s-a încheiat cu adoptarea Convenţiei privind interzicerea utilizării, stocării, producerii şi transferului de mine antipersonal şi distrugerea acestora (Convenţia privind Interzicerea Minelor), iar textul Convenţiei a fost finalizat prin negocieri care au avut loc la Oslo în septembrie 1997.
Norvegia se bucură de o mare apreciere pe plan internaţional pentru acţiunile pe care le întreprinde în cadrul Convenţiei privind Interzicerea Minelor şi pentru alte iniţiative umanitare împotriva minelor. Norvegia a contribuit cu expertiză de specialitate în acest domeniu şi a acordat un important sprijin financiar iniţiativelor internaţionale împotriva minelor, alocând în acest sens 200 milioane USD în perioada 1997 – decembrie 2005. Norvegia joacă, de asemenea, un rol activ în mobilizarea resurselor internaţionale de susţinere a acestor iniţiative împotriva minelor şi în utilizarea mai eficientă a resurselor existente.
ONG-urile norvegiene au şi ele un rol important atât în eforturilor de implementare a Convenţiei privind Interzicerea Minelor cât şi în alte iniţiative umanitare împotriva minelor. Ajutorul Umanitar Norvegian este una din organizaţiile cele mai mari din domeniul umanitar al curăţirii minelor, iar experienţa organizaţiei a ajutat ca Norvegia să devină un lider în acest sector.
Interzicerea minelor antipersonal este considerată a fi un principiu important a drepturilor omului. În plus faţă de prevenirea utilizării minelor antipersonal într-un conflict armat, interzicerea folosirii minelor antipersonal deschide drumul către dezvoltarea socio-economică în ţările afectate de război. Deminarea în urma unui război este un mijloc important pentru consolidarea încrederii între părţi şi oferă posibilitatea ca terenul să poată fi folosit şi în alte scopuri. Sprijinul pentru iniţiativele umanitare împotriva minelor a fost o parte importantă din contribuţia Norvegiei la proceselor de pace în care a fost implicată într-o măsură importantă, inclusiv în Sri Lanka şi Sudan.
Convenţia privind Interzicerea Minelor a fost deschisă spre semnare la 3 decembrie 1997 şi a intrat în vigoare la 1 martie 1999. Convenţia a creat un standard cu totul nou în ceea ce priveşte minele anti-personal. De la intrarea în vigoare a Convenţiei, utilizarea minelor antipersonal a scăzut vizibil, la fel şi producţia lor, vânzările au fost stopate aproape complet, stocurile au fost diminuate rapid, un număr mare de terenuri au fost deminate şi, nu în ultimul rând, s-a redus considerabil numărul noilor victime ale minelor terestre. În prezent, 151 de ţări au ratificat Convenţia, dar ea a fost acceptată ca standard internaţional la un nivel mult mai extins şi multe ţări care nu au ratificat-o au decis totuşi să reflecteze asupra prevederilor acestei convenţii în politica lor în domeniul minelor antipersonal.