Rata resurselor naturale de energie pe cap de locuitor este foarte ridicată în Norvegia, iar dintre acestea hidroenergia este cea mai importantă. Relieful şi caracteristicile hidrologice ale ţării fac ca precipitaţiile să se concentreze în regiunile de vest, scurgându-se apoi, în cantităţi importante, în căderi de apă şi râuri. Multitudinea de lacuri naturale şi ape aflate la altitudini înalte, în zone de munte puţin sau deloc populate, au făcut posibilă construirea de baraje şi bazine de regularizare, care pot stoca apa produsă în timpul primăverii, verii şi toamnei, pentru a putea fi folosită în iarna următoare.
Cealaltă resursă importantă pentru alimentarea cu energie este petrolul din platforma continentală a Norvegiei. Se estimează că zăcămintele totale de petrol ale Norvegiei se ridică la 13,2 miliarde tone (cu excepţia omisiunilor). Majoritatea producţiei de petrol se exportă, iar resursele destinate uzului intern se folosesc în producţia de combustibil pentru vehicule, la încălzirea gospodăriilor şi a instalaţiilor industriale şi ca materie primă pentru industria petrochimică.
Cărbunele se extrage la Spitsbergen în arhipelagul Svalbard, dar nu reprezintă o componentă importantă a alimentării interne cu energie.
Pe lângă hidroenergie, resursele regenerabile de energie ale Norvegiei includ energia valurilor, energia solară, energia eoliană şi cea a biomasei. Împreună, aceste surse alternative ar putea furniza aproximativ 20 TWh pe an. Norvegia are un potenţial de exploatare a energiei eoliene, în special pe ţărmuri, dar costul facilităţilor necesare este încă destul de ridicat. Maşinile termice cu energie electrică destinate extragerii căldurii din sol şi alte surse pot fi şi ele folosite pentru a acoperi o parte din cererea de căldură.
Locuinţele sunt în general astfel construite încât să utilizeze la maximum căldura naturală a soarelui. Căldura solară directă este folosită în câteva regiuni şi sub forma panourilor solare pentru iluminat, echipamente de radio şi televiziune în cabanele de vacanţă. Biomasa, adică lemnul şi alte materiale biologice din agricultură şi industrie, este utilizată în oarecare măsură, dar nu la potenţialul maxim. Energia valurilor a fost subiectul unor cercetări extinse, dar până în prezent nu a fost introdusă decât la scară redusă.