În decurs de un secol, Norvegia a evoluat, transformându-se dintr-o societate agricolă paşnică într-o ţară dinamică şi cu tehnologie de vârf, cu o poziţie internaţională remarcabilă. Norvegia este cel mai mare exportator de petrol din lume şi se află printre liderii mondiali într-o gamă largă de industrii, cum ar fi acvacultura, industriile maritime, energia hidro-electrică, energia mediului, tehnologia şi telecomunicaţiile.
În trecut, majoritatea norvegienilor îşi câştigau existenţa din agricultură practicată în ferme de mici dimensiuni, combinată cu alte activităţi cum ar fi tăiatul lemnelor, vânătoarea şi pescuitul. Din cauza reliefului şi a climei, supravieţuirea depindea într-o mare măsură de flexibilitate şi inventivitate.
Utilizarea resurselor naturale
Economia norvegiană întotdeauna a fost legată îndeaproape de bogatele sale resurse naturale. Tradiţia Norvegiei ca exportator la scară mare de cherestea, peşte, minerale şi materii prime datează din Evul Mediu. La începutul secolului XX, s-a început „îmblânzirea” căderilor de apă din această ţară, pentru a furniza electricitate pentru activităţi care necesită un consum important de energie, din industria metalurgică, chimică şi a hârtiei.
Marea joacă un rol important în economia norvegiană. Transportul materiilor prime a stat la baza poziţiei Norvegiei ca naţiune maritimă de prim rang. La rândul său, această tradiţie a transportului pe mare a oferit baza pentru activităţile maritime actuale ale ţării, în industriile petrolului şi gazelor naturale, echipamentelor maritime şi a fructelor de mare. În ultimul timp, turismul a devenit una din industriile cu dezvoltarea cea mai rapidă din Norvegia.
În viitor dezvoltările din regiunile nordice (Marea Barents, cel mai nordic recif continental al Norvegiei, Svalbard şi regiunea arctică) vor deveni din ce în ce mai importante, se va acorda o atenţie sporită acestei zone, în ceea ce priveşte explorarea petrolului, biologia marină, geologia arctică, resursele pescuitului, cercetarea modificării climei şi managementul general al regiunilor nordice în general.
Societatea cunoaşterii
În doar câteva decenii, Norvegia s-a transformat dintr-o economie bazată pe resursele naturale într-o societate a cunoaşterii. Sectorul comercial norvegian caută să dezvolte soluţii care să fie eficiente din punct de vedere al costurilor, să nu dăuneze mediului înconjurător şi să beneficieze de tehnologii avansate, pentru a creşte productivitatea şi eficienţa în industrie. Accentul pus pe activităţile de cercetare şi dezvoltare şi asocierile cu companii străine au dus la dezvoltarea unor noi domenii de vârf, inclusiv tehnologiile de software şi de comunicaţii, tehnologia legată de cercetarea spaţiului, industria ingineriei şi biotehnologia.
Comerţ extern
Norvegia exportă aproximativ 40 la sută din bunurile şi serviciile pe care le produce, în timp ce importurile sale reprezintă circa o treime din produsul intern brut. Pieţele cele mai importante ale Norvegiei cuprind regiunea nordică şi Europa, deşi anumite produse, cum ar fi petrolul, gazele naturale, mineralele, fructele de mare sunt comercializate cu succes în întreaga lume. Deşi Norvegia nu este membră a Uniunii Europene (UE), apartenenţa la Spaţiul Economic European (SEE) îi asigură accesul deplin la piaţa internă a UE. În prezent, circa trei sferturi din comerţul extern al Norvegiei se desfăşoară cu UE.