Norvegia este o ţară industrială foarte dezvoltată, cu o economie deschisă, orientată înspre export. Considerată una din cele mai bogate ţări din lume, Norvegia a obţinut scoruri foarte mari şi în ceea ce priveşte nivelul de trai, speranţa de viaţă, îngrijirea medicală şi calitatea locuinţelor.
Nivelul ridicat al prosperităţii se datorează în parte abundenţei de resurse naturale, şi tot în parte includerii Norvegiei în procesul de industrializare a Europei de Vest, ca urmare a situării sale în proximitatea pieţelor majore. Norvegia a pus în aplicare în mod activ măsurile de restructurare necesare pentru realizarea creşterii economice. Schimburile comerciale extinse şi contactele cu alte ţări i-au asigurat industriei norvegiene baza de dezvoltare a unei economii avansate. Investiţiile importante în echipamentele de producţie, educaţia îmbunătăţită şi extinsă, precum şi cunoştinţele tehnice şi de organizare de vârf de care beneficiază industria şi administraţia publică au contribuit, de asemenea, la promovarea creşterii economice.
Secolul XX a fost o perioadă de creştere economică continuă şi viguroasă pentru Norvegia. Începând din anii ’70, industria de exploatare a petrolului de pe platformele marine joacă un rol dominant în economia norvegiană. Numai 21 % din suprafaţa terestră totală a Norvegiei este adecvată pentru exploatarea agricolă sau forestieră (3 % fiind pământ arabil, iar 18 % fiind acoperit de păduri). Norvegia nu este membră a Uniunii Europene (UE), dar participă la piaţa unică europeană ca semnatar al Acordului privind Spaţiul Economic European (SEE) încheiat între ţările UE şi Asociaţia Europeană a Liberului Schimb (AELS).