Prosperitatea şi creşterea economică a Norvegiei depind de existenţa unui cadru adecvat pentru comerţul cu alte ţări. Prin urmare, Norvegia a participat în mod activ la dezvoltarea unui set de norme cu caracter obligatoriu privind comerţul internaţional şi s-a numărat printre cele 23 de state care au instituit Acordul General pentru Tarife şi Comerţ (GATT) în 1947. Aceste norme internaţionale au fost consolidate şi extinse odată cu transformarea GATT în Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC) în 1995. În prezent, OMC este o organizaţie globală cu aproximativ 150 de ţări membre şi multe ţări care şi-au depus candidaturile.
Normele OMC protejează ţările împotriva discriminării, a protecţionismului şi a dominării exercitate de cei mai bogaţi în comerţul mondial şi au facilitat creşterea globală şi dezvoltarea. Tarifele impuse produselor industriale au fost reduse drastic de peste 50 de ani şi în prezent s-au transformat în actualele acorduri OMC care reglementează comerţul cu produse agricole şi servicii (AGCS – Acordul General asupra Comerţului cu Servicii) şi aspecte ale comerţului legate de drepturile de proprietate intelectuală cum ar fi patentele, mărcile înregistrate şi copyright-ul (TRIPS). Sistemul de soluţionare a disputelor acordă OMC mecanismul şi permite organizaţiei să îşi pună în aplicare drepturile.
Totuşi, există încă bariere importante în calea comerţului într-o serie de domenii. La Conferinţa Miniştrilor OMC organizată la Doha în 2001, ţările membre au decis să iniţieze o nouă rundă de negocieri în vederea reducerii şi mai accentuate a barierelor din calea comerţului. S-a convenit să se acorde o atenţie specială nevoilor ţărilor în curs de dezvoltare.
Produsele industriei norvegiene, nu numai peştele exportat, continuă să se lovească de bariere tarifare semnificative pe multe pieţe. În runda actuală de negocieri, obiectivul principal al Norvegiei este securizarea reducerii tarifelor pentru peşte şi produsele din peşte şi în special pentru produsele prelucrate.
Norvegia a exportat servicii în valoare de aproximativ 176 miliarde coroane norvegiene în 2004, ceea ce reprezintă aproximativ 24 la sută din totalul veniturilor sale din export. Obţinerea unui acces mai bun pe piaţă pentru serviciile de transport naval şi alte servicii maritime, pentru serviciile din domeniul energetic, serviciile de telecomunicaţii şi asigurări maritime este în mod special important pentru Norvegia.
Utilizarea măsurilor de protecţie şi a taxelor anti-dumping este o problemă tot mai mare, care poate submina accesul pe piaţă. Produsele norvegiene, în special peştele crescut în fermele piscicole, sunt afectate în continuu de aceste măsuri atât în SUA, cât şi în UE. Prin urmare, Norvegia depune eforturi în cadrul OMC pentru a face mai dificilă adoptarea unor astfel de măsuri în scopuri protecţioniste.
Norvegia doreşte să menţină un sector agricol puternic naţional, pentru salvgardarea siguranţei hranei, modelelor de aşezări rurale şi peisajului cultural viu. Nivelul ridicat al costurilor face ca Norvegia să fie dependentă de menţinerea atât a unui anumit nivel de protecţie tarifară cât şi de opţiunea de a aloca fonduri pentru agricultură. Pe de altă parte, exporturile de produse agricole sunt foarte importante pentru numeroase ţări, nu în ultimul rând pentru ţările în curs de dezvoltare. Membrii OMC s-au angajat să liberalizeze comerţul cu produse agricole prin reducerea nivelurilor tarifelor şi a sistemelor interne de subvenţionare. A fost însă dificil să se ajungă la un acord asupra mijloacelor prin care se va realiza acest lucru.
Norvegia este foarte interesată să contribuie la o prosperitate globală mai mare. Mai mult de trei sferturi dintre cele 150 de ţări membre OMC sunt ţări în curs de dezvoltare, iar comerţul exterior este un instrument extrem de important pentru creşterea veniturilor lor şi pentru fundamentarea unei creşteri economice mai accentuate. Astfel, în acţiunile sale din cadrul OMC, Norvegia a subliniat satisfacerea nevoilor speciale ale ţărilor în curs de dezvoltare.
Norvegia a salutat rezultatul la care s-a ajuns la Conferinţa Ministerială a OMC din Hong Kong în decembrie 2005, în care s-au luat anumite decizii importante pentru ţările în curs de dezvoltare (şi în particular pentru cele mai puţin dezvoltate) şi s-au pregătit planurile privind închiderea negocierilor de la Doha care va avea loc la sfârşitul anului 2006. Norvegia va face tot posibilul, prin contribuţii constructive, pentru a asigura că runda de negocieri de la Doha va duce la un rezultat echilibrat, care să salvgardeze interesele tuturor membrilor organizaţiei.