Monumentele arheologice sunt cele mai vechi urme ale activităţii umane. Cea mai veche descoperire din Norvegia e reprezentată de ruinele unei aşezări de pe insula Magerøy din Finnmark, care datează de circa 12 000 de ani. Primul act legislativ privind protejarea monumentelor arheologice a fost introdus în 1905. Acesta a fost modificat de-a lungul anilor, pentru a se conforma schimbărilor din societate şi dobândirii de noi cunoştinţe privind diferitele tipuri de monumente şi situri. Legea Patrimoniului Cultural protejează în mod automat toate monumentele şi siturile arheologice şi arhitectonice anterioare anului 1537. De asemenea, clădirile anterioare anului 1649 sunt şi ele protejate în temeiul acestei legi.
În prezent, obiectivul Norvegiei este să protejeze şi să conserve un număr reprezentativ de monumente şi situri arheologice din diferite epoci şi cu caracteristici variate.
Siturile arheologice din Norvegia includ localităţile unde s-au descoperit cioplituri în piatră care datează din perioada preistorică. Pietrele cioplite descoperite în Scandinavia sunt o parte importantă a patrimoniului cultural mondial.
Directoratul pentru Patrimoniu Cultural a lansat un program care să asigure conservarea ciopliturilor rupestre din piatră descoperite în Norvegia.
În Norvegia există în jur de 90 de situri din perioada medievală. Deşi majoritatea sunt biserici, siturile includ de asemenea rămăşiţe de mănăstiri, castele şi fortăreţe. Recent, Direcţia pentru Patrimoniu Cultural a creat un program pentru protejarea acestor ruine.