Patrimoniul arhitectonic norvegian cuprinde numeroase tipuri diferite de clădiri, de la ruine, biserici din lemn şi alte tipuri de construcţii medievale la clădiri diverse, mai recente, şi instalaţii complexe. Mare parte din vechiul patrimoniu arhitectonic al Norvegiei este legată de agricultură.
Conservarea patrimoniului arhitectonic este importantă din mai multe motive. În primul rând, acesta este o sursă unică de informaţii despre trecutul unei ţări. Clădirile pot avea o valoare simbolică pentru comunităţile locale în care sunt situate, adăugându-se astfel la simţul istoriei şi al identităţii al locuitorilor respectivi. De asemenea, calităţile estetice şi artistice ale unor clădiri le fac importante pentru conservare. În fine, o bună administrare a patrimoniului arhitectonic este o parte esenţială a efortului global de dezvoltare durabilă şi de reducere a consumului de materii prime şi a poluării.
Mediul construit este o parte importantă a capitalului total al Norvegiei. Astfel, administrarea patrimoniului arhitectonic implică o bună utilizare a unei importante părţi din investiţiile totale ale societăţii, atât din punct de vedere economic, cât şi ecologic. S-a demonstrat, în urma cercetărilor, că întreţinerea clădirilor vechi, şi nu demolarea acestora pentru a construi altele în loc reduce în mare măsură poluarea şi deşeurile şi reprezintă, de asemenea, o economie de energie. Altfel spus, protejarea clădirilor contribuie în mod direct şi într-o măsură importantă la dezvoltarea durabilă.
Norvegia are un registru cuprinzător al clădirilor vechi, care sunt toate înregistrate într-un sistem unic la nivel naţional. Aceste informaţii sunt puse la dispoziţia autorităţilor locale din întreaga ţară într-un registru oficial care cuprinde proprietăţile imobiliare, alte clădiri şi adresele acestora (Registrul GAB). Directoratul pentru Patrimoniul Cultural a lansat, de asemenea, Registrul Naţional Askeladden al monumentelor şi siturilor arheologice şi arhitectonice protejate. Datorită acestor instrumente extrem de utile, informaţiile privind monumentele şi siturile pot fi cu uşurinţă integrate în procesele de planificare urbană la nivelul fiecărui municipiu.
Evoluţiile rapide din societatea contemporană se adaugă la presiunea exercitată asupra anumitor aspecte ale patrimoniului cultural, ca de pildă în zonele urbane şi în regiunile industriale tradiţionale. Autorităţile norvegiene însărcinate cu administrarea patrimoniului cultural s-au angajat să ia parte în mod activ la procesele de dezvoltare urbană, pentru a promova rolul patrimoniului arhitectonic norvegian ca sursă vitală a sentimentului de identitate şi continuitate în rândul populaţiei. Aceste eforturi nu doar sporesc bunăstarea populaţiei, ci şi ilustrează fără echivoc modul în care conservarea şi dezvoltarea pot fi combinate cu succes.
Cele 28 de biserici din lemn de pe teritoriul Norvegiei sunt considerate o contribuţie importantă la patrimoniul cultural mondial. Directoratul pentru Patrimoniu Cultural a lansat un program special destinat să asigure conservarea tuturor bisericilor din lemn norvegiene.