Patrimoniul cultural al unei ţări include toate urmele activităţii umane descoperite în mediul înconjurător. Acestea sunt surse de informaţii de neînlocuit privind viaţa şi ocupaţiile oamenilor din diferite epoci şi dezvoltarea aptitudinilor artistice şi tehnice de-a lungul timpului. Deoarece monumentele, siturile şi mediile culturale sunt resurse care nu pot fi reînnoite, administrarea lor trebuie făcută pe termen lung. Monumentele şi siturile culturale sunt surse de experienţe emoţionale şi estetice unice, iar din acest motiv societatea modernă nu are decât de câştigat din conservarea şi utilizarea activă a patrimoniului său.
Directoratul pentru Patrimoniu Cultural răspunde de administrarea tuturor monumentelor şi siturilor arheologice şi arhitectonice, precum şi a mediilor culturale, în conformitate cu legislaţia din domeniu. Directoratul activează în cadrul Ministerului Mediului şi joacă un rol central în managementul ecologic public.
Fiecare district are un serviciu care se ocupă de conservarea culturală, în strânsă legătură cu administrarea generală a chestiunilor culturale. Acest serviciu are drept sarcină să consilieze administraţia districtului în problemele legate de conservarea culturală şi să asigure că monumentele şi siturile protejate, împreună cu mediile culturale, sunt luate în considerare în cadrul proceselor de planificare la nivel de district şi de municipiu. Sámediggi (Parlamentul Lapon) are aceleaşi sarcini ca şi serviciul de patrimoniu cultural al districtului, pentru regiunile cu populaţie laponă.
Muzeele de Arheologie administrează săpăturile şi investigaţiile monumentelor şi siturilor arheologice.
Muzeele Maritime se ocupă de monumentele aflate la malul mării.
În conformitate cu regulamentele privind patrimoniul cultural din Svalbard, Biroul Guvernatorului este cel care administrează conservarea culturală în această regiune.
Obiectivul administrării patrimoniului cultural este descris în Legea Patrimoniului Cultural, care stipulează că conservarea monumentelor şi siturilor arheologice şi a mediilor culturale „ca parte a patrimoniului nostru cultural şi a identităţii noastre şi ca element al managementului ecologic şi al resurselor” reprezintă o responsabilitate naţională. În temeiul dispoziţiilor din această lege, Directoratul pentru Patrimoniu Cultural poate impune ordine de protejare asupra anumitor clădiri, grupuri de clădiri şi medii culturale. Legea Patrimoniului Cultural reglementează, de asemenea, relaţiile dintre autorităţi şi proprietarii monumentelor sau siturilor protejate. Cu toate acestea, numai o mică parte a patrimoniului cultural norvegian este protejată în acest fel. Există un număr mare de clădiri şi alte monumente sau situri care se consideră că trebuie protejate datorită calităţilor lor şi a importanţei pe care o au pentru mediul înconjurător. Pentru a le proteja, pot fi invocate alte documente legislative, în special Legea Construcţiilor şi Planificării. Însă cea mai bună metodă de conservare este conştientizarea proprietarilor monumentelor şi siturilor faţă de importanţa acestora şi încurajarea să le îngrijească, fie că sunt protejate prin lege sau nu.