Vechea Bibliotecă din Alexandria conţinea cea mai mare colecţie de scrieri din Antichitate. O dată cu distrugerea sa în secolul 5 î.e.n., o comoară nepreţuită de înţelepciune antică s-a pierdut pentru totdeauna.
În 1989 guvernul egiptean a anunţat organizarea unui concurs de arhitectură pentru proiectarea unei noi şi extinse Biblioteci din Alexandria. Circa 650 de echipe de arhitecţi şi-au prezentat planurile. Spre surprinderea tuturor, Snøhetta – o firmă norvegiană mică, care nu câştigase până atunci nici un concurs şi construise puţine clădiri de mari dimensiuni – a primit premiul întâi. Noua Bibliotecă din Alexandria, sau Bibliotheca Alexandrina, cum este numită, s-a deschis în 2002 şi este considerată de mulţi ca una dintre cele mai importante lucrări arhitectonice din ultimele decenii.
Biblioteca este magnifică şi în acelaşi timp simplă. În esenţă, clădirea este un semi-cilindru vertical, a cărui claritate geometrică are multe lucruri în comun cu marile edificii din Egiptul Antic. O linie dreaptă care străpunge forma cilindrică a bibliotecii este de fapt o pasarelă pentru pietoni, care facilitează accesul de la Universitatea din Alexandria aflată în partea de sud. Pasarela trece deasupra unei şosele cu trafic intens pentru a ajunge la al doilea etaj al bibliotecii şi continuă până la o piaţă publică din partea de nord a clădirii, îndreptată spre mare.
La vest de pasarelă, o parte din cilindru este desprinsă, creând un gol unde se află intrarea principală în bibliotecă. Intrarea este situată faţă în faţă cu intrarea unei mai vechi săli de conferinţe şi pare că se înclină în faţa acestei construcţii cu care se învecinează. Între cele două clădiri se află o piaţă acoperită cu dale, iar o sferă vastă, în subteranul acesteia, adăposteşte un planetariu.
Din forma de cilindru a fost decupată o porţiune oblică. În mod normal, aceasta ar da naştere unei suprafeţe eliptice, dar arhitecţii au început cu un cilindru eliptic care este înclinat faţă de verticală. Astfel, în clădirea obţinută de ei zona parterului şi planul înclinat al acoperişului formează cercuri perfecte. Pereţii înclinaţi ai bibliotecii sunt îndreptaţi toţi către nord, către mare, la fel ca şi panta acoperişului. Dacă un cilindru normal este o formă statică, formele neregulate ale bibliotecii îi conferă impresia de mişcare – impresie întărită de clădirea cu 10 etaje care se întinde pe verticală de la 10 m sub pământ până la 32 m deasupra lui.
Peretele sudic al cilindrului este acoperit cu plăci de granit care au fost despicate, şi nu tăiate, din blocuri uriaşe. Suprafaţa lor este neregulată, cu contururi fine. Aceste plăci de granit sunt inscripţionate cu simboluri alfabetice din întreaga lume. Soarele care traversează cerul şi lumina electrică care se reflectă dintr-un bazin cu apă învecinat dau naştere unui joc dinamic de umbre pe simbolurile sculptate, evocând pereţii templelor egiptene antice. Vasta sală centrală a bibliotecii – un semicerc cu un diametru de 160 m – este o încăpere care emană senzaţia de putere. Peretele arcuit este făcut din elemente de beton cu îmbinări uscate, în timp ce peretele drept este acoperit cu piatră neagră şlefuită originară din Zimbabwe. Parterul este construit sub formă de amfiteatru cu şapte niveluri având forma unor terase şi coborând la nord, înspre Marea Mediterană.