Sverre Fehn (născut în 1924) şi-a făcut studiile de arhitectură la scurt timp după cel de-al doilea război mondial şi a devenit nu după multă vreme cel mai important arhitect norvegian din generaţia sa. El este, de asemenea, arhitectul norvegian cel mai apreciat pe plan internaţional.
Profesorul lui Fehn, Arne Korsmo, a fost o influenţă timpurie notabilă. În timpul unei excursii în Maroc în 1952-53, Fehn a descoperit stilul arhitectonic elementar care avea să îi influenţeze evoluţia ulterioară. Un an mai târziu, la Paris, a lucrat şi a studiat cu importantul arhitect francez Jean Prouve şi a absorbit cât de mult posibil din lucrările lui Le Corbusier. Aceste contacte internaţionale l-au ajutat să împace cele mai sofisticate abordări arhitectonice din epoca sa cu tehnicile tradiţionale simple de construcţie.
Împreună cu un coleg, Geir Grung, Fehn a debutat spectaculos în 1955 cu Căminul de Bătrâni Økern din Oslo, construit într-un stil modern. Trei ani mai devreme, Fehn şi Grung, împreună cu alţi şapte tineri arhitecţi şi cu Arne Korsmo, fondaseră grupul PAGON (”Progressive Architects’ Group, Oslo, Norway” – Grupul Arhitecţilor Progresişti, Oslo, Norvegia) şi începuseră lupta pentru promovarea arhitecturii moderne.
La vârsta de 34 de ani, Fehn a fost recunoscut pe plan internaţional pentru proiectul Pavilionului Norvegian de la Expoziţia Mondială din Bruxelles, din 1958. În anii ’60 Fehn a realizat două lucrări care reprezintă momente importante ale carierei sale: Pavilionul Nordic de la Bienala Veneţiană şi Muzeul Hedmark din Hamar, Norvegia. Muzeul este probabil cea mai mare realizare a lui Fehn. Construcţia a marcat îndepărtarea arhitectului de modernismul pur şi trecerea la un stil mai personal, de creaţie proprie.
Între anii 1971 şi 1977 Fehn şi-a văzut realizat proiectul pentru Şcoala de Surzi Skådalen, cu clădirile sale numeroase aşezate discret pe colinele din zona nordică a oraşului Oslo, Holmenkollåsen. În ultimii ani, Fehn a realizat o serie de muzee foarte apreciate în Norvegia: Muzeul Norvegian al Gheţarilor (1991) din Fjærland, Centrul Aukrust (1996) din Alvdal, Centrul Ivar Aasen (2000) din Ørsta şi Muzeul Norvegian al Fotografiei (2001) din Horten.
Fehn a proiectat numeroase locuinţe particulare remarcabile, printre care şi Villa Busk, declarată o piatră de hotar la scurt timp după ce a fost terminată în Bamble, Norvegia, în 1990. Artistul este recunoscut, de asemenea, ca un designer de expoziţii extrem de originale, cum este expoziţia de artă bisericească medievală din 1972 şi Expoziţia Soldaţilor Chinezi, cu figuri din teracotă care datează din Antichitate. O parte din cele mai inovatoare lucrări ale sale au fost realizate pentru competiţii de arhitectură, dintre care multe le-a şi câştigat. Din păcate, puţine dintre ideile câştigătoare au fost puse în practică.
Fehn a primit cele mai importante onoruri internaţionale în 1997, când i s-a acordat atât Premiul Pritzker pentru Arhitectură cât şi Medalia de Aur Heinrich Tessenow. Talentul său de arhitect este completat cu excelente abilităţi de desenator şi cu o capacitate poetică unică de exprimare. Fehn a predat la Şcoala de Arhitectură din Oslo între anii 1975 şi 1995 şi este membru de onoare al asociaţiilor şi instituţiilor de arhitectură norvegiene, finlandeze, scoţiene, britanice şi americane, precum şi al Academiilor Regale din Copenhaga şi Stockholm. În 1993, a primit Medalia de Aur din partea Academiei Franceze de Arhitectură şi în 2001 a devenit primul artist căruia i s-a acordat Medalia Grosch, un premiu creat pentru a comemora lucrările arhitectului norvegian care a pus bazele acestei arte la începuturile formării naţiunii norvegiene. Sverre Fehn a primit, de asemenea, titlul de Comandor al Ordinului Norvegian Regal al Sfântului Olav.
Cea mai recentă lucrare a lui Sverre Fehn, Muzeul Norvegian de Arhitectură, va fi deschis la Oslo în primăvara anului 2007. Muzeul va fi găzduit într-o clădire în stil clasic din 1830 care a fost reconstruită pentru a cuprinde un pavilion separat al expoziţiei.