Părintele muzicii norvegiene contemporane atonale a fost Fartein Valen (1887-1952). Vorbitor a 12 limbi străine, Valen a fost un om foarte talentat, care s-a izolat într-o lume tăcută, tainică, tonală neînţeleasă de contemporanii săi. Deşi şi-a făcut studiile la Berlin, a considerat ca cel mai important factor al dezvoltării sale studierea independentă a contrapunctului lui Bach. Viziunea sa asupra creării unui tip de polifonie bazate pe disonanţă a rezultat într-un sistem de 12 tonuri pe care l-a elaborat în acelaşi timp cu, dar independent, de Arnold Schönberg.
Comunitatea norvegiană actuală a muzicii contemporane joacă un rol activ şi vizibil în viaţa muzicală norvegiană. Ny Musikk, secţiunea Norvegiană a Societăţii Internaţionale pentru Muzică Contemporană are o importanţă esenţială în acest sens. Această organizaţie a fost înfiinţată de compozitoarea Pauline Hall (1890-1969) în 1938, după o şedere la Paris, care i-a trezit interesul pentru explorarea unor noi curente. În prezent, societatea are o reţea naţională de muzică contemporane, care a promovat şi încurajat dezvoltarea unor compozitori şi interpreţi de muzica contemporană.
Compozitorii norvegieni au o tradiţie pentru promovarea operelor lor şi au luptat să obţină recunoaşterea prin intermediul unor organizaţii naţionale, nordice şi internaţionale pentru protejarea drepturilor de autor şi compozitor. În timp, mulţi dintre cei mai importanţi compozitori au fost preşedinţi ai Ny Musikk. După Pauline Hall, considerată unul din puţinii impresionişti norvegieni, a fost rândul lui Finn Mortensen (1890-1969), susţinătorul muzicii serialiste, urmat de Arne Nordheim, figură proeminentă a muzicii electronice. Printre foştii preşedinţi ai organizaţiei se numără Kåre Kolberg, John Persen şi Åse Hedstrøm, toţi compozitori respectaţi. Atât Persen cât şi Hedstrøm au fost directorii celui mai influent festival norvegian de muzică contemporană, Ultima – Festivalul de Muzică Contemporană de la Oslo.
Arne Nordheim (n. 1931) ocupă un loc aparte printre compozitorii de astăzi. El locuieşte la Grotten, reşedinţa de onoare a Guvernului Norvegian aflată în apropierea Palatului Regal din Oslo, onoare care se acordă pe viaţă unuia dintre cei mai buni artişti norvegieni. Printre colegii lui Nordheim, recunoscuţi şi ei pe plan internaţional, se numără compozitorul de origine italiană Antonio Bibalo şi Edvard Hagerup Bull. Următoarea generaţie de compozitori îi include pe Olav Anton Thommessen şi Lasse Thoresen, ambii ocupându-se de cariera de compozitori pe lângă posturile de profesori influenţi de compoziţie la Academia Norvegiană de Muzică, precum şi pe Cecilie Ore, Rolf Wallin şi Asbjørn Schaathun. Generaţia mai tânără îi include pe Jon Øyvind Ness, Eivind Buene, Maja Ratkje şi Lars Petter Hagen.