Spre deosebire de majoritatea ţărilor europene, Norvegia are o tradiţie neîntreruptă în domeniul muzicii tradiţionale. Aceasta a fost transmisă în mod continuu de la o generaţie la alta, drept pentru care nu a existat niciodată nevoia unei renaşteri în acest sens. Ce s-a schimbat însă de-a lungul timpului a fost locul în care muzica tradiţională este prezentată publicului larg. În ultimii 10-15 ani nivelul de profesionalism a crescut, iar în prezent comunitatea muzicii tradiţionale din Norvegia cuprinde un număr de artişti extrem de talentaţi.
Muzica tradiţională norvegiană, atât cea vocală cât şi cea instrumentală, este de obicei interpretată de solişti. Muzica instrumentală se cântă cel mai adesea la vioară sau la vioara Hardanger, considerată instrumentul norvegian naţional. Această vioară are patru sau cinci coarde, este frumos decorată şi este puţin diferită de o vioară obişnuită. Experţii nu au căzut de acord asupra originilor sale, unii susţinând că a evoluat din vioară, alţii fiind de părere că provine direct de la instrumentele medievale cu coarde. Alte instrumente tradiţionale norvegiene includ drâmba (munnharpe), diferite fluiere, corni specifici (bukkehorn şi lur) şi ţitera norvegiană (langeleik). Unele din aceste instrumente sunt vechi de secole. O parte din muzica tradiţională este şi ea foarte veche, dar marea majoritate a repertoriului a fost creat în secolul al XIX-lea. Repertoriul instrumental se împarte de obicei astfel: pe de o parte, tipurile de muzică de dans mai recente, influenţate de tradiţiile din Europa Centrală (gammaldans), cum sunt valsurile, dansurile denumite reinlendere şi polcile, iar pe de altă parte, tipurile mai vechi de muzică (bygdedans), ca de pildă springar, gangar şi lyarslått (cunoscute şi în străinătate cu denumirile norvegiene). Utilizarea coardelor de cimpoi la vioara Hardanger, precum şi numărul mare de acorduri folosite îi conferă muzicii o mare varietate de armonii tonale. Acestea au constituit o sursă de inspiraţie pentru câţiva compozitori norvegieni, printre care şi celebrul Edvard Grieg.
În fiecare an se organizează două concursuri naţionale de muzică tradiţională. Festivalul Naţional de Muzică Tradiţională de Dans este un concurs gammeldans, în timp ce Concursul Naţional de Muzică Tradiţională cuprinde vechile tradiţii bygdedans de cântat la vioară şi vocal, de dansuri tradiţionale şi de mânuire a unor vechi instrumente. Alte evenimente importante la care se reunesc artiştii populari şi publicul larg sunt Festivalul de Muzică Tradiţională de la Førde, Festivalul Internaţional de Muzică Tradiţională al districtului Telemark, organizat la Bø, şi Festivalul Jørn Hilme din Valdres.
Printre cei mai importanţi interpreţi de muzică tradiţională din Norvegia se numără cântăreţii la vioara Hardanger Knut Buen, Hallvard T. Bjørgum şi Annbjørg Lien, violonista Susanne Lundeng şi interpreţii vocali Agnes Buen Garnås, Kirsten Bråten Berg, Odd Nordstoga şi Øyonn Groven Myhren. Dintre grupurile de succes pot fi citaţi Majorstuen, Kvarts, Tindra, Dvergmål şi Utla.