Arta grafică nu s-a dezvoltat în Norvegia până în 1895, când Edvard Munch a început să folosească diferite tehnici, printre care gravura în lemn, gravura cu acvaforte şi litografia. Lucrările sale nu au fost recunoscute imediat în Norvegia, deoarece locuia în Europa, astfel încât tehnicile de artă grafică pe care le folosea nu au influenţat munca colegilor săi norvegieni. Câţiva ani mai târziu, Nikolai Astrup şi-a dezvoltat un stil personal, folosind tehnica gravurii colorate în lemn, iar Johan Nordhagen a avut o contribuţie foarte importantă prin cursurile pe care le preda la Academia Regală de Arte şi Meşteşuguri (1899), oferind o bază solidă pentru instruirea studenţilor norvegieni în domeniul artelor grafice. În prima jumătate a secolului XX, cei mai importanţi artişti grafici norvegieni au fost Rolf Nesch (1893-1975), apreciat pe plan internaţional pentru tehnica sa originală de grafică pe metal, şi artistul lapon John Savio (1902-1938), care a lucrat în special cu gravuri în lemn.
În anii ’50 şi ’60, Sigurd Winge şi-a îndreptat atenţia către expresionismul german, adoptând tehnicile lui Rolf Nesch. Acesta a lucrat în special gravuri, experimentând contrastele dintre culorile închise şi deschise. Moda generală a anilor ’50 erau peisajele şi portretele, de cele mai multe ori realizate cu ajutorul gravurilor în lemn şi al litografiei. Mulţi artişti promiţători au urmat stilul consacrat de Stanley Hayter în al său Atelier 17 internaţional din Paris, care s-a specializat într-o tehnică constând în imprimarea mai multor culori cu o singură placă. În 1965, Reidar Rudjord şi Anne Breivik au înfiinţat un atelier în Oslo, Atelier Nord, care urma principiile studioului din Paris.
În anii ’70 s-au introdus numeroase tehnici noi, printre care serigrafia, iar gravura a cunoscut şi ea o renaştere atât în lucrările figurative, cât şi în cele non-figurative. Anii ’70 sunt adeseori numiţi epoca de aur a artelor grafice, deoarece în acea perioadă s-a constatat un interes crescând pentru acest gen atât printre artişti cât şi în rândul publicului larg şi s-au înfiinţat numeroase ateliere şi cooperative ale artiştilor. Nume demne de remarcat din ultimii ani sunt cele ale lui Bjørn-Willy Mortensen (1941-1993), Per Kleiva (n. 1933) şi Anders Kjær (n. 1940).