Jacob Munch: Coronation of King Carl Johan in Nidaros Cathedral 1818, 1822Jacob Munch: Coronation of King Carl Johan in Nidaros Cathedral 1818, 1822

După 1814

Secolul al XIX-lea a însemnat începutul unei noi ere pentru pictura norvegiană. La începutul secolului, portretele erau foarte căutate de înalta societate şi numeroşi portretişti norvegieni îşi câştigau existenţa pictând pentru cei bogaţi şi influenţi. Jacob Munch (1776-1839) este cunoscut drept cel mai bun portretist empiric, cu un stil corect şi strict. Următoarea generaţie de portretişti l-a avut în fruntea sa pe Matthias Stoltenberg (1799-1871), ale cărui lucrări aveau o expresie mai blândă, în genul Biedermeier.

În anii 1850 însă s-a introdus arta fotografică, iar portretiştii au fost nevoiţi să îşi caute de lucru în altă parte. Prin urmare, în următoarele decenii, în Norvegia s-a dezvoltat peisagistica. Starea proastă a economiei norvegiene în perioada imediat următoare separării de Danemarca a împiedicat dezvoltarea oricărei infrastructuri reale care să susţină artele. Nou-înfiinţata Universitate din Oslo nu avea o academie de arte, iar în plus lipsa patronajului regal al artelor şi abolirea aristocraţiei de către Storting în 1821 au redus şi mai mult posibilităţile şi aşa limitate ale artiştilor norvegieni şi i-au obligat să îşi găsească de lucru în străinătate. Astfel, rădăcinile picturii norvegiene se găsesc la Dresda, centrul romantismului german. Pictorul norvegian Johan Christian Dahl (1788-1857), care aparţinea acestei comunităţi, s-a întors în cele din urmă în ţara natală pentru a imortaliza pe pânză peisajele din vestul Norvegiei, în tablouri care sunt considerate de atunci încoace o imagine consacrată a Norvegiei însăşi. Lucrările lui Dahl le-au conferit peisajelor norvegiene o formă artistică şi au definit pentru prima oară Norvegia în pictură.

Recent obţinuta independenţă a Norvegiei faţă de Danemarca a dus şi la apariţia unor preocupări legate de identitatea naţională, iar în anii 1830 şi 1840 artiştii şi intelectualii s-au străduit să definească ce însemna să fii norvegian. În acea perioadă, un rol central în dezvoltarea identităţii culturale în rândul poporului norvegian l-a jucat prima Societate a Artelor (înfiinţată de J C Dahl în 1836) care a contribuit, de asemenea, în mod substanţial şi la dezvoltarea pieţei de artă din Norvegia.


sursa Text reprodus cu permisiunea Visiting Arts din Norway Arts Directory (Registrul Artelor din Norvegia) (ISBN 19020349164 © 1999).  E-mail: information@visitingarts.org.uk   |   participare în reţea   |   print