Când Dresda şi-a pierdut importanţa ca centru spiritual al Germaniei în anii 1830, artiştii norvegieni conduşi de J C Dahl şi-au găsit un nou centru la Düsseldorf. Această generaţie, „a celor din Düsseldorf”, a adus pictura la îndemâna publicului norvegian, iar lucrările sale au devenit cunoscute în tradiţia norvegiană ca naţional romantice. Această eră este fără îndoială legată de opera lui Adolph Tiedeman (1814- 1876) şi Hans Gude (1825-1903), care au creat împreună tabloul care reprezintă şi în prezent simbolul spiritului norvegian – Brudferden i Hardanger („Călătoria miresei în Hardanger”). August Cappelen (1827-1852), care a pictat peisaje sălbatice din Telemark, şi Lars Hertervig (1830-1902), care a dat naştere unei interpretări mai personale a peisagisticii sunt alte exemple de pictori norvegieni romantici educaţi la Düsseldorf. Printre alţi artişti demni de remarcat din vremea respectivă se numără şi Amaldus Nielsen (1838-1932), Olaf Isaachsen (1835-1893) şi Carls Sundt-Hansen (1841-1907). Romanticii puneau accentul pe ţărani, chiar şi în tablourile reprezentând vestul Norvegiei şi zona de coastă, şi îi pictau lucrând pământul îmbrăcaţi în costume tradiţionale.