În Norvegia, teatrul este o formă de artă relativ recentă. Cel mai vechi teatru, Den Nationale Scene din Bergen, a fost înfiinţat în 1850, în timp ce primul teatru naţional, Nationaltheatret din Oslo, şi-a deschis porţile cu aproape 50 de ani mai târziu, în 1899. Această situaţie se datorează probabil în parte faptului că teatrul este o artă urbană, iar Norvegia a fost – şi este încă – o ţară cu puţine oraşe mari. Treptat, s-au înfiinţat însă şi alte teatre, mai întâi la Trondheim şi Stavanger, iar începând din anii ’70 aproape peste tot în Norvegia.
Din 1970 până în 1980, Guvernul norvegian şi diferitele districte au colaborat pentru înfiinţarea a cinci centre dramatice regionale, iar în prezent Norvegia are 17 teatre finanţate din bani publici care sunt fie în întregime subvenţionate de stat [Nationalteatret (Teatrul Naţional), Det Norske Teatret (Teatrul Norvegian), Den Norske Opera (Opera Norvegiană), Riksteatret (Teatrul Turneelor de Stat) şi Den Nationale Scene din Bergen], fie co-finanţate de stat şi de regiunea respectivă. În plus, municipalitatea din Oslo este responsabilă cu Oslo Nye Teater (Teatrul Nou din Oslo) şi cu alte două instituţii mai mici, cu un caracter mai degrabă experimental, Black Box Theatre (Teatrul Cutia Neagră) şi Det Åpne Teater (Teatrul Deschis). Beaivvás Sámi Teáhter (Teatrul Naţional Lapon) era în trecut finanţat de stat, dar în prezent funcţionează sub auspiciile Sámediggi (Parlamentul Lapon).
Alocaţiile publice totale acordate artelor interpretative în Norvegia reprezintă în total peste 1000 milioane coroane norvegiene (în jur de 112,8 milioane euro), iar mare parte din aceşti bani se distribuie prin intermediul Ministerului Culturii şi Cultelor. Restul sumei este distribuit la nivel regional. Acest lucru înseamnă că aproape o treime din bugetul total alocat culturii este utilizată pentru subvenţionarea artelor interpretative.
Există foarte puţine teatre particulare în Norvegia, iar majoritatea dintre ele pune în scenă comedii şi musical-uri.
În fiecare an, teatrele profesioniste norvegiene atrag în jur de 1,5 milioane de spectatori. Evident, piesele lui Henrik Ibsen ocupă un loc special în repertoriul teatrelor norvegiene, iar o piesă nouă semnată Jon Fosse este de fiecare dată un eveniment. Teatrul norvegian este orientat şi spre autorii dramatici internaţionali, punându-se în scenă în mod regulat piese ale unor dramaturgi clasici ca Euripide, Shakespeare, Cehov, Strindberg, Molière, moderni ca Tennessee Williams, Arthur Miller, Samuel Beckett, Bertolt Brecht şi Edward Albee, şi contemporani ca de pildă Sarah Kane, Marius von Mayenburg, Martin McDonagh şi Lars Norén.
Actorii şi regizorii norvegieni au avut multă vreme tendinţa să îşi caute surse de inspiraţie cu precădere în Anglia şi în Statele Unite şi mai puţin în Germania, Franţa, Italia sau Spania, dar această situaţie se schimbă în prezent. Pe măsură ce se formează o nouă generaţie de regizori, ochii tuturor se îndreaptă din ce în ce mai mult înspre Europa şi regizori remarcabili din străinătate caută scenele norvegiene din ce în ce mai des. Două din cele mai importante teatre, Det Norske Teatret şi Den Nationale Scene au devenit membre ale Convenţiei Teatrelor Europene, în timp ce Teatret Vårt (Teatrul Nostru), un centru dramatic regional de pe coasta de vest este un membru activ al Magic-Net, un loc de întâlnire pentru teatrele şi educatorii, profesorii şi adolescenţii, regizorii şi actorii din întreaga Europă.