Chiar dacă la început, la primele raiduri vikinge nu participau decât câteva corăbii, numărul lor a crescut treptat, astfel încât flotele care au navigat spre Vest, îndreptându-se către Anglia, Scoţia, Franţa şi Irlanda au ajuns să numere câteva sute de vase. Vikingii veneau ca jefuitori şi prădători, terorizând populaţia de pe ţărmurile unde ancorau; dar erau, în acelaşi timp, negustori şi administratori. Vikingii au fondat oraşe ca Dublinul sau colonii ca Normandia, în Franţa. Din 879 până în 920, au colonizat Islanda, care a devenit, la rândul ei, locul de pornire pentru colonizarea Groenlandei.
În 986, Eirik Thorvaldsson, născut în Norvegia, cunoscut sub numele de Eirik cel Roşu, a explorat şi a colonizat partea de Sud-vest a Groenlandei. Fiul său, Leiv Eiriksson, a devenit primul european care a păşit pe ţărmurile Americii de Nord şi primul explorator de origine norvegiană recunoscut în prezent în întreaga lume.
Data şi locul naşterii lui Leiv Eiriksson nu au fost stabilite cu certitudine, dar se presupune că a crescut în Groenlanda. Saga lui Eric cel Roşu povesteşte că a pornit spre Norvegia în 999, a servit o vreme sub Regele Olav Trygvasson, iar un an mai târziu a fost trimis înapoi în Groenlanda să creştineze poporul din care se trăgea.
Există două curente de gândire privind evenimentele care au urmat din acel punct. Unul ar fi că Eiriksson, în drum spre Groenlanda, a fost deviat de la traseu şi a ajuns, din întâmplare, pe coasta Americii de Nord, în anul 1000, cu aproape 500 de ani înaintea lui Columb. Conform saga din Groenlanda, care sunt considerate în general destul de apropiate de adevăr, descoperirea lui Eiriksson nu a fost întâmplătoare. Saga povestesc că vikingul a pregătit o expediţie şi a pornit spre Vest, dorind să verifice afirmaţiile unui negustor islandez, Bjarni Herjulfsson. În 986, Herjulfsson, deviat de la traseu de o furtună teribilă ce făcea ravagii între Islanda şi Groenlanda, a povestit că a văzut un ţinut deluros şi împădurit, undeva departe în Vest. Herjulfsson, deşi este probabil primul european care a zărit continentul nord-american, nu a pus niciodată piciorul pe ţărmul său. Leiv Eiriksson, încurajat de poveştile care promiteau posibile descoperiri şi de nevoia constantă de pământ de cultivat, a cumpărat corabia lui Bjarni şi a pornit în căutare de ţinuturi noi.
Se pare că a urmat traseul lui Bjarni în sens invers şi s-a oprit în trei locuri. Regiunea unde a făcut primul popas a numit-o Helluland, sau Ţinutul de Piatră, despre care se crede că ar fi Labrador-ul din zilele noastre. Al doilea popas a fost la Markland, sau Ţinutul Împădurit, care e posibil să fie Terra Nova. Amplasarea exactă a celui de-al treilea ţinut, pe care l-a numit Vinland, constituie şi astăzi subiect de dispute între cercetători, dar poate să fi fost în Nordul Terra Nova sau la Capul Cod, sau şi mai la Sud.
Eiriksson şi tovarăşii săi au rămas peste iarnă în Vinland, într-un loc pe care l-au numit Leifsbud-ir, şi s-au întors în Groenlanda în anul următor, în 1001.
Fratelui lui Eiriksson, Thorvald, i-a revenit sarcina următoarei călătorii în teritoriul recent descoperit, căci Leiv Eiriksson nu s-a mai întors niciodată acolo. Încercările ulterioare ale vikingilor de a se stabili în Vinland au eşuat, din cauza numeroaselor conflicte cu băştinaşii nord-americani.
Chiar dacă mulţi îl consideră şi astăzi pe Cristofor Columb drept descoperitorul Lumii Noi, dreptul lui Eiriksson la acest titlu a fost aprobat oficial în SUA în 1964, când preşedintele Lyndon B. Johnson, cu acordul unanim al Congresului, a proclamat data de 9 octombrie „Ziua lui Leif Ericson", pentru a comemora sosirea primului european pe tărâmul nord-american.