Fridtjof Nansen
Când s-a născut Fridtjof Nansen, în1861, nu mai existau ţărmuri rămase neexplorate. Contururile hărţii lumii fuseseră practic desenate; Nansen a ajutat la completarea câtorva detalii.
Fridtjof Nansen a fost om de ştiinţă, om de stat şi laureat al Premiului Nobel pentru Pace. Devotamentul său pentru cauzele umanitare a salvat vieţile a mii de oameni după primul război mondial. Dar Nansen se considera, înainte de toate, un explorator şi un savant. În acest rol se simţea cel mai fericit.
Nansen s-a născut într-o familie cu o distinsă istorie de servicii aduse naţiunii. Un strămoş din partea tatălui, Hans Nansen – fost primar al Copenhagăi – a explorat Marea Albă. Însufleţit de aceeaşi nevoie de a explora necunoscutul, tânărul Nansen, în vârstă de doar 26 de ani, s-a hotărât să organizeze o expediţie care să traverseze calota glaciară din Groenlanda.
Expediţia, formată din şase membri, a pornit în 1888. Temerarii aveau de înfruntat un mediu întru-totul ostil. Au trecut douăsprezece zile până au reuşit să pună piciorul pe uscat, după ce au părăsit siguranţa vasului principal. Bărbaţii şi-au încheiat traversarea calotei glaciare în septembrie, când au ajuns pe coasta vestică a Groenlandei. De-a lungul călătoriei pline de pericole, Nansen, împreună cu tovarăşii săi, a înregistrat cu meticulozitate condiţiile meteorologice şi a adunat alte date ştiinţifice.
Cei şase s-au întors în Norvegia, unde au fost ovaţionaţi de întreaga naţiune. Dar Nansen nu s-a mulţumit să se odihnească pe lauri. Observaţiile anterioare îl convinseseră că trebuie să existe un puternic curent est-vest, dinspre Siberia înspre Polul Nord, şi de acolo în jos înspre Groenlanda.
Hotărât să demonstreze că teoria sa era corectă, Nansen a conceput caracteristicile unui vas suficient de puternic pentru a rezista la presiunea gheţii. Planul era să înainteze cu el înspre Est, de-a lungul Pasajului de Nord-est, către Noile Insule Siberiene, până ar fi fost prins între gheţuri. Echipajul urma să rămână la bordul navei pe când aceasta plutea spre Vest, purtată de gheţuri către Polul Nord şi către strâmtorile dintre Svalbard şi Groenlanda.
Expediţia a plecat din Christiania (Oslo din zilele noastre) în iunie 1893, cu provizii pentru cinci ani şi combustibil pentru opt. „Fram” a navigat spre est, de-a lungul ţărmului nordic al Siberiei. Cu circa 100 de mile înainte de a ajunge la Noile Insule Siberiene, Nansen a schimbat cursul înspre Nord. La 20 septembrie, la o latitudine de 79 de grade, „Fram” a fost prins strâns în suprafaţa de gheaţă. Nansen şi tovarăşii săi s-au pregătit să plutească înspre Vest, către Groenlanda.
„Fram” nu a ajuns atât de aproape de Polul Nord pe cât sperase Nansen. Atunci, s-a hotărât să încerce să atingă Polul, însoţit de unul din cei mai puternici şi mai rezistenţi oameni ai săi, Hjalmar Johansen. Încercarea nu a reuşit. Condiţiile au fost cu mult mai dificile decât se aşteptaseră; drumul le era adeseori blocat de creste de gheaţă sau de întinderi de apă, ceea ce ducea la întârzieri. În cele din urmă, la 18 grade şi 14 minute Nord, au hotărât să se întoarcă şi să se îndrepte înspre Teritoriul Franz Josef. Nansen şi Johansen nu au ajuns până la Pol, dar s-au apropiat de el mai mult decât oricare dintre predecesorii lor.
În august 1897, unul din vasele expediţiei i-a adus pe Nansen şi Johansen în portul norvegian Vardø. În aceeaşi zi, şi fără ştirea lor, „Fram” ieşea din ultima porţiune de gheaţă în apropiere de Spitsbergen şi se îndrepta spre Sud, pentru prima oară în ultimii trei ani. Teoria lui Nansen se dovedise corectă. Vasul a urmat curentul a cărui existenţă o susţinuse el. Mai mult, expediţia a adunat informaţii preţioase privind curenţii, vânturile şi temperaturile şi a dovedit dincolo de orice îndoială că nu exista uscat în apropierea Polului pe partea eurasiatică, ci doar un ocean adânc acoperit de gheţuri. Pentru tânăra ştiinţă a oceanografiei, călătoria lui „Fram” a fost de o importanţă capitală. Pentru Nansen, ea a marcat un punct de răscruce în carieră. Oceanografia a devenit principalul subiect al cercetărilor sale.
Zilele de explorator ale lui Nansen s-au încheiat. El a continuat însă să îşi aducă contribuţia la dezvoltarea ştiinţei, colectând numeroase date atât din Marea Norvegiei, cât şi din Oceanul Atlantic.