Plata integrală pentru grădiniţe nu doar asigură părinţii care lucrează că copiii lor primesc îngrijirea corespunzătoare în zilele lucrătoare, ci oferă copiilor sub vârsta obligatorie de şcolarizare posibilităţi de dezvoltare şi activitate.
Grădiniţele asigură un mediu important pentru integrarea copiilor din diferite medii etnice, lingvistice şi culturale, precum şi egalizarea socială.
Mai mult şi mai mult
În 2008, 87 % din totalul copiilor între 1 şi 5 ani au frecventat grădiniţa, comparativ cu 69% în 2003. Acest procent continuă să crească, în mare parte datorită introducerii unei plăţi maxime pentru părinţi începând cu anul 2004. În perioada 2003 – 2009, taxa medie pe care părinţii o achitau pentru grădiniţele municipale şi private a reprezentat 20 şi respectiv 28 %.
Numărul copiilor sub trei ani şi a copiilor minorităţilor lingvistice înscrişi la grădiniţă este în creştere.
În 2009, autorităţile norvegiene au făcut demersuri pentru a creşte frecvenţa dând drept statutar copiilor între 1 şi 5 ani la un loc în grădiniţă. Construcţia de grădiniţe a atins punctul culminant în 2008, în efortul de a asigura un număr suficient de locuri.
Din ce în ce mai bine?
Există o dezbatere publică referitoare la impactul negativ pe care construcţia rapidă l-ar avea asupra calităţii grădiniţelor. Deşi numărul angajaţilor a crescut în acelaşi timp cu creşterea numărului copiilor, doar unul din trei angajaţi din grădiniţele norvegiene are certificat pentru educaţie şi îngrijire timpurie.
Politicienii îşi îndreaptă atenţia de la construirea grădiniţelor la asigurarea calităţii în grădiniţe. În 2009, s-a prezentat o carte albă referitoare calitatea în grădiniţe.
Nu pentru toată lumea
Totuşi, nu toţi părinţii doresc să îşi trimită copiii la grădiniţă. Astfel, autorităţile norvegiene asigură un ajutor bănesc lunar părinţilor care nu îşi înscriu copiii la grădiniţă. Prin aceasta se încearcă promovarea unei calităţi mai mari în distribuirea fondurilor statului către familii, indiferent de tipul îngrijirii pe care îl aleg.