Cu cei 242 500 de angajaţi ai săi, sectorul public al sănătăţii este unul din cele mai mari sectoare din societatea norvegiană.
Sistemul de sănătate publică se află sub jurisdicţia Ministerului Sănătăţii şi Asistenţei Sociale, care este responsabil cu elaborarea şi monitorizarea politicii naţionale din domeniul sănătăţii. Responsabilitatea furnizării serviciilor este descentralizată, la nivelul municipal şi regional. Municipalităţile au sarcina asigurării serviciilor medicale primare, cum sunt cabinetele medicilor generalişti, iar districtele şi cele cinci regiuni de sănătate asigură serviciile medicale mai specializate, ca spitalele. Au fost, de asemenea, înfiinţate, pe lângă facilităţile publice existente, o serie de spitale şi servicii medicale private autorizate.
Listele de aşteptare pentru un loc în spital şi populaţia îmbătrânită sunt două din cele mai mari probleme cu care se confruntă în prezent politica norvegiană din domeniul sănătăţii. Procentul persoanelor în vârstă a crescut cu repeziciune începând din anii ’70, ceea ce a dus la o nevoie tot mai mare de servicii curative, de reabilitare, de asistenţă şi îngrijire.
Primele incinte spitaliceşti din Norvegia au fost înfiinţate în secolul al XVIII-lea, iar spre sfârşitul secolului al XIX-lea au apărut spitalele specializate şi sanatoriile psihiatrice. O dată cu inventarea aparatelor de investigare cu raze X şi a metodelor moderne de anesteziere după anul 1900, sectorul medical a cunoscut o nouă perioadă de dezvoltare. Începând din 1945, evoluţia serviciilor de sănătate publică s-a aliniat tendinţelor internaţionale în ceea ce priveşte utilizarea antibioticelor şi a altor tipuri de medicamente, precum şi îmbunătăţirile continue ale tehnologiei medicale.
Medicii sunt de multă vreme coloana vertebrală a serviciului norvegian de sănătate publică şi au deschis adeseori drumul reformelor naţionale şi locale în domeniul sanitar.