Procesul de predare în şcolile norvegiene trebuie să se adapteze la abilităţile şi aptitudinile fiecărui elev în parte. Educaţia specială este disponibilă pentru persoanele cu dizabilităţi sau cu nevoi speciale, care altfel nu ar putea participa la programele şcolare normale. Ca urmare a creşterii numărului de imigranţi, numărul elevilor care aparţin unor minorităţi lingvistice este şi el în creştere. Politica educaţională norvegiană stipulează că trebuie să se ţină cont de nevoile speciale ale elevilor din rândul minorităţilor lingvistice, pentru a le permite în mai mare măsură să obţină o diplomă de studii secundare şi să urmeze studii universitare, pentru a beneficia apoi de un loc de muncă mai bun.
Storting (Adunarea Naţională Norvegiană) şi Guvernul au sarcina de a specifica obiectivele şi de a stabili cadrul bugetar al sectorului educaţional. Ministerul Educaţiei şi Cercetării este agenţia administrativă care se ocupă de chestiunile legate de educaţie şi care răspunde de punerea în aplicare a politicii educaţionale naţionale. Norvegia are un sistem şcolar unificat bazat pe un standard comun. A fost introdusă o programă naţională, pentru a asigura îndeplinirea standardelor guvernamentale în materie de educaţie.
Educaţia obligatorie din Norvegia are o durată de zece ani şi constă din învăţământul primar, gimnazial şi secundar. Sarcina asigurării unui învăţământ accesibil şi adecvat pentru copii, tineri şi adulţi în toate municipalităţile şi districtele le revine autorităţilor educaţionale din administraţia districtului. Municipalităţile se ocupă de funcţionarea şcolilor primare şi a gimnaziilor, în timp ce liceele şi şcolile profesionale sunt administrate la nivelul districtului.
Sectorul învăţământului superior cuprinde programe educaţionale în universităţi şi colegii universitare. Admiterea în aceste instituţii este de obicei condiţionată de încheierea celor trei ani de studii liceale. Cu excepţia câtorva institute private, toate instituţiile de învăţământ superior sunt de stat. Cu toate acestea, fiecare universitate sau colegiu se bucură de un nivel ridicat de autonomie academică şi administrativă.
Educaţia publică este gratuită în Norvegia pentru nivelul primar, gimnazial şi secundar. În mod normal, taxele de înscriere la învăţământul universitar în instituţiile de stat sunt minime. Fondul Norvegian de Împrumuturi Publice pentru Educaţie a fost înfiinţat în 1947 şi oferă împrumuturi şi burse studenţilor pentru a le acoperi cheltuielile de întreţinere. De asemenea, există finanţări disponibile şi pentru studenţii care doresc urmeze o parte din studii străinătate.
Şcolile private independente sunt un supliment al sistemului public de învăţământ. Directoratul pentru Învăţământul Primar şi Secundar autorizează aceste şcoli în funcţie de o serie de criterii de calitate bine definite. Programele academice din şcolile private trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute în reglementările relevante. Şcolile independente private care au fost autorizate pot primi finanţare de la Guvern.