Storting (Adunarea Naţională Norvegiană) este organismul politic cu cel mai înalt statut din Norvegia încă de la introducerea parlamentarismului în 1884. Alegerile pentru Storting se organizează o dată la patru ani, iar mandatele se distribuie conform unui sistem de reprezentare proporţională. Guvernul este ales, în numele Regelui, dintre membrii Storting.
O majoritate din Storting poate utiliza un vot de cenzură pentru a provoca demisia Guvernului sau a unui minister anume. Moţiunea de cenzură poate fi înaintată de orice membru al Storting sau Guvernul însuşi poate cere un vot de încredere. În cazul în care Guvernul încalcă legea sau nu respectă Constituţia, poate fi pus sub acuzare de către Storting. Această situaţie a fost totuşi rar întâlnită în practică.
Storting menţine controlul oficial asupra a două din cele mai importante instrumente ale guvernării: adoptarea legislaţiei şi aprobarea bugetelor naţionale. Majoritatea proiectelor de lege şi a propunerilor de buget sunt prezentate Storting de către Guvern. În mod normal, proiectele de lege necesită modificări minore, deoarece Guvernul fie are o majoritate care îl susţine în Storting, fie a adaptat aceste propuneri pentru a satisface majoritatea din Storting.
Storting monitorizează eforturile Guvernului. Cele mai importante instrumente de control includ solicitarea unui vot de încredere, invocarea curţii de investigare, controalele efectuate de Biroul Auditorului General şi sistemul întrebărilor şi interpelărilor parlamentare. În timpul Sesiunii de Întrebări, membrii Storting îi pot pune întrebări directe Guvernului, la care trebuie să răspundă ministerul de resort. În mod normal, întrebările sunt urmate de o scurtă dezbatere.
Storting are 169 de reprezentanţi aleşi, toţi membri ai partidelor politice.
Storting este condus de un prezidiu format din şase membri. Negocierile şi dezbaterile din plenul Storting joacă un rol minor în rezolvarea problemelor parlamentare. Cel mai mult se lucrează în cadrul comitetelor permanente, locul unde se propun majoritatea modificărilor iniţiativelor legislative ale Guvernului. Împreună cu grupurile parlamentare ale partidelor politice, cele douăsprezece comitete permanente formează cele mai importante organisme politice ale Storting.
Membrii Storting sunt aleşi la nivel districtual pe baza reprezentării proporţionale, acest lucru însemnând că fiecărui district i se atribuie un număr de reprezentanţi în funcţie de numărul de locuitori.