Premiul Abel este un premiu internaţional acordat pentru realizări deosebite în domeniul matematicii. Reprezintă o recunoaştere a contribuţiilor valoroase aduse în domeniu, cum ar fi găsirea de soluţii la probleme fundamentale, dezvoltarea unor importante tehnici şi principii noi, şi abordarea unor noi arii de cercetare. Premiul este de 6 milioane NOK.
Eforturile de a crea Premiul Abel au fost începute de către matematicianul norvegian Sophus Lie (1842-1899), dar au fost întrerupte după moartea acestuia. În 1902, la centenarul naşterii lui Abel, Regele Oscar II a devenit interesat de ideea de a institui un premiu în onoarea lui Abel. Cu toate acestea, s-a renunţat din nou la aceste planuri atunci când uniunea dintre Norvegia şi Suedia a fost dizolvată în 1905.
Abia în august 2000 ideea unui mare premiu internaţional pentru matematică, purtând numele lui Abel, a fost readusă în discuţie la o întâlnire dintre Arild Stubhaug, biograful lui Abel, şi Tormod Hermansen, pe atunci director general executiv la Telenor. Un grup de matematicieni de la Universitatea din Oslo a înaintat o propunere ce a fost trimisă primului ministru. În 2002 Stortingul şi-a dat aprobarea, iar primul premiu a fost acordat în anul următor. Academia Norvegiană de Ştiinţe şi Litere selectează candidatul câştigător în baza recomandărilor unui comitet internaţional. Premiul este de obicei acordat de către Rege, într-o ceremonie ce are loc în Aula Magna a Universităţii din Oslo în luna mai a fiecărui an. În ziua următoare, câştigătorul premiului îşi ţine discursul la Universitatea din Oslo, iar apoi îl ţine din nou la una din celelalte oraşe universitare din Norvegia.
Fondul Abel
Scopul principal al fondului este de a furniza baza financiară pentru un premiu internaţional de 6 milioane de NOK pentru unul sau mai mulţi matematicieni, având în vedere îmbunătăţirea statutului matematicii în societate şi încurajarea interesului pentru matematică în rândul copiilor şi tinerilor.
Fondul Abel susţine de asemenea principalele două competiţii în domeniul matematicii, Concursul de matematică Niels Henrik şi KappAbel. Societatea Norvegiană de Matematică organizează unul sau două simpozioane Abel pe an, pentru promovarea cercetării în matematică şi pentru îmbunătăţirea poziţiei internaţionale a activităţii norvegiene în domeniu. În plus, Fondul Abel sprijină Premiul Ramanujan pentru tineri matematicieni din ţările în curs de dezvoltare.
Niels Henrik Abel (1802-1829)
Premiul Abel este acordat în memoria matematicianului norvegian Niels Henrik Abel. De la o vârstă foarte fragedă Abel a demonstrat un talent extraordinar pentru matematică, iar în 1821 a intrat la Universitatea din Christiania (astăzi Oslo). În toamna lui 1825 a trecut prin Berlin în drumul său spre Paris, metropola matematicii. La Berlin l-a întâlnit pe inginerul german August Leopold Crelle. În urma întâlnirii cu Abel, Crelle a avut ideea de a publica o revistă de matematică, ce a devenit cunoscută cu numele de Crelle’s Journal şi a putut concura cu cele mai bune reviste din Paris.
Abel a sosit la Paris în iulie 1826 şi a început imediat să lucreze la faimosul său Studiu Parizian. El a prezentat studiul Academiei de Ştiinţe, dar nu a primit nici un răspuns. A fost sigur că s-a pierdut definitiv. Pentru că nu se simţea bine, a consultat un doctor, care l-a informat că avea tuberculoză, ceea ce în acea perioadă echivala cu o condamnare la moarte. S-a întors în Christiania unde mai avea să trăiască doar un an şi jumătate. Acolo a scris un număr impresionant de lucrări la scurt timp una după alta, pe care i le-a trimis lui Crelle la Berlin.
Niels Henrik Abel a murit în 6 aprilie 1829, la vârsta de 26 de ani. La doar două zile după aceea a sosit o scrisoare de la Paris, în care se spunea că studiul său a fost găsit, şi o scrisoare de la Crelle, din Berlin, care îl anunţa cu încântare că i se oferise un post permanent în acel oraş. Studiul Parizian al lui Abel a fost publicat de Academie în 1841 şi a primit mai multe elogii decât aproape orice altă lucrare de matematică.