Norvegia are şase universităţi, şase colegii universitare specializate, 25 de colegii universitare de stat, două colegii naţionale de artă şi 29 de colegii universitare private. În toamna anului 2005, mai mult de 211 000 de studenţi erau înscrişi în universităţile şi colegiile universitare din Norvegia. Femeile reprezentau 62 % din studenţii înscrişi în colegii şi 56 % din cei înscrişi în universităţi.
Sistemul cuprinde toate programele educaţionale din universităţi şi din colegiile universitare, iar la admitere, în mod normal, se cere încheierea studiilor liceale de trei ani. Cu excepţia unor colegii universitare private, toate instituţiile de învăţământ superior sunt administrate de stat. De regulă, nu se percep taxe de şcolarizare pentru învăţământul superior din Norvegia, însă se pot impune taxe pentru anumite programe de educaţie profesională şi programe speciale şi de către unele instituţii particulare.
Pe lângă activităţile de predare, toate instituţiile de învăţământ superior, în special universităţile, au o responsabilitate specială în dirijarea cercetării pure şi în formarea cercetătorului, prin intermediul programelor de studii post universitare şi doctorale.
Instituţiile de învăţământ superior
Cele şase universităţi din Norvegia sunt: Universitatea din Oslo (cea mai veche şi cea mai mare), Universitatea din Bergen, Universitatea Norvegiană de Ştiinţe şi Tehnologie (NTNU) din Trondheim, Universitatea din Tromsø, Universitatea din Stavanger şi Universitatea Norvegiană de Mediu şi Ştiinţele Vieţii (UMB) din Ås. Cele şase colegii universitare specializate sunt: Şcoala Norvegiană de Ştiinţe Economice şi Managementul Afacerilor din Bergen, Academia Norvegiană de Muzică, Şcoala Norvegiană de Sport, Şcoala Norvegiană de Medicină Veterinară, Şcoala Norvegiană de Teologie (MF) şi Şcoala de Arhitectură şi Design din Oslo (toate stabilite la Oslo). Cele două colegii universitare de artă sunt la Oslo şi la Bergen.
Sistemul colegiilor universitare de stat a fost extins ca parte a descentralizării şi cu intenţia de a facilita accesul la educaţia superioară. Cele 25 de colegii universitare oferă o serie de programe de meserii, care nu se regăsesc în cadrul universităţilor. Aceste programe durează în mod normal între doi şi patru ani. Multe colegii universitare oferă cursuri la nivel de master şi doctorat. Nu este neobişnuit ca studenţii să combine cursuri oferite de universităţi şi colegii universitare.
Sistemul titlurilor academice
Norvegia este una din primele ţări din Europa care şi-a însuşit obiectivele stabilite în cadrul Procesului de la Bologna referitoare la învăţământul superior. Mai mult, în 2003, Norvegia a încheiat un program de reformă a calităţii în învăţământul superior care, printre altele, dorea îmbunătăţirea mobilităţii studenţilor şi cooperarea internaţională în domeniul educaţiei. Datorită introducerii noului sistem al titlurilor academice (vezi Fig. 1), studenţilor care urmează o parte din sau totalitatea studiilor în Norvegia li se recunosc mai uşor calificările obţinute în alte ţări.
Creditele şi sistemul calificativelor
Cursurile urmate în universităţi şi colegii universitare se măsoară în credite, în conformitate cu Sistemul European de Transfer şi de Acumulare a Creditelor (ECTS) standard. Un an universitar complet echivalează cu 60 de credite ECTS. atât studenţii din primul ciclu, precum şi cei care urmează studii post-universitare sunt evaluaţi conform unei scale de calificative care merge de la A (cele mai bune rezultate) până la F (respinşi), unde E este calificativul de trecere. Totuşi, la unele examene se utilizează sistemul Admis sau Respins.