În 1999, Guvernul a creat un fond pentru cercetare şi inovaţie menit să asigure o finanţare mai stabilă pe termen lung pentru cercetarea Norvegiană. Fondul a fost capitalizat prin vânzarea de obligaţiuni ale statului şi în 2005 a reprezentat aproximativ 36 miliarde coroane norvegiene. Profiturile din investiţii sunt utilizate pentru susţinerea priorităţilor structurale (internaţionalizare, cercetare pură şi inovaţie bazată pe cercetare) şi aspectele pe termen lung a priorităţilor tematice (vezi în continuare). Resursele fondului vor fi folosite pentru îmbunătăţirea calităţii activităţilor norvegiene de cercetare.
Energia şi mediul
Norvegia are bogăţii naturale extinse şi o poziţie internaţională puternică în sectorul petrolier, al gazelor naturale şi energiei hidroelectrice. Norvegia este al treilea exportator de petrol din lume, iar industria sa petrolieră este cea mai mare industrie în ceea ce priveşte bogăţiile naturale. Starea hidroenergetică a Norvegiei este considerată o mare putere. În egală măsură, Norvegia este pe primul plan în ceea ce priveşte producţia de gaze naturale cu manipularea CO2, utilizarea hidrogenului ca sursă de energie şi în anumite sectoare de energie regenerabilă. În Norvegia există institute excelente de cercetare în domeniul mediului. Astfel, Norvegia este o ţară gazdă atractivă pentru cercetarea în domeniul energiei şi al mediului. Eforturile de cercetare ale Norvegiei includ nevoia de producere de energie inclusiv activităţi în domeniul petrolier, precum şi nevoia de protecţie a mediului înconjurător. Cu alte cuvinte, eforturile sunt direcţionate atât către creşterea producţiei din sursele de energie existente cât şi realizarea cunoştinţelor necesare pentru dezvoltarea şi utilizarea sistemelor de energie noi şi favorabile mediului, inclusiv metode şi tehnologie pentru creştere eficienţei energiei. Sectoarele importante sunt: producţia petrolieră, cercetarea în domeniul climei, dezvoltarea sistemelor viabile de energie, capacitatea gazelor naturale cu manipularea CO2 şi hidrogenul, ca sursă de energie. De asemenea, există nevoia de a sprijini cunoaşterea pieţelor de energie, politicilor de climă şi a altor factori sociali care afectează dezvoltarea şi utilizarea energiei. Aceste eforturi se apropie de cercetarea în IC&T (tehnologia informaţiei şi comunicării) şi nanotehnologie.
Alimentaţie
Norvegia este unul din cei mai mari exportatori de peşti şi fructe de mare din lume. Industria alimentară este cel mai mare sector al ţării, distribuirea şi vânzarea în industria alimentară, inclusiv industriile cu amănuntul, industria hotelieră / restaurant formează partea principală a sectorului comercial norvegian. Totuşi, este nevoie de cunoştinţe noi şi combinaţii noi de cunoştinţe pentru a exploata din plin potenţialul producţiei alimentare. Cercetarea a fost un factor central care se află la baza dezvoltării industriei acvaculturii. Va fi nevoie de eforturi sporite de cercetare pentru exploatarea la maximum a acestor resurse în viitor. În agricultură, Norvegia are avantaje care pot fi utilizate mai bine, de exemplu prin cercetarea în domeniul creşterii animalelor şi a utilizării registrelor de sănătate naţională a animalelor. Există un potenţial foarte mare, nefolosit, pentru sinergiile dintre producţia maritimă şi cea agricolă. O abordare integrată a cercetării în sectorul alimentar va face posibilă utilizarea în mai mare măsură a efectelor sinergiei între acvacultură, agricultură şi industria alimentară. Pe lângă cercetarea în producţia alimentară, această abordare va cuprinde cercetarea îmbunătăţirii, vânzării şi exportului de alimente, siguranţa alimentară, IC&T (tehnologia informaţiei şi a comunicării) şi nanotehnică, politici comerciale şi condiţii internaţionale cadru pentru producţia alimentară.
Mările
Norvegia are avantaje semnificative în acest domeniu, din punctul de vedere al localizării geografie, tradiţiilor şi institutelor ştiinţifice. Zonele de coastă şi maritime norvegiene conţin valori naturale foarte apreciate şi oferă oportunităţi pentru producţia de bogăţii semnificative. Cunoaşterea sporită a ecosistemelor marine şi a interferenţei pe care o pot tolera este necesară pentru asigurarea administrării susţinute a resurselor marine. Pe lângă petrol, gaze naturale, pescuit şi acvacultură, Norvegia are o poziţie internaţională puternică în industria maritimă, iar acest sector reprezintă aproape jumătate din serviciul de export norvegian. Industria se bazează pe cunoaştere şi va necesita eforturi crescânde în cercetarea în diverse domenii, de la ştiinţa materialelor la soluţii avansate de IC&T. Cercetarea pe mare va acoperi utilizarea, supravegherea, administrarea şi cercetarea resurselor şi oportunităţilor şi cuprinde cercetarea climei şi cercetarea sectorului maritim. Concentrarea asupra mărilor va fi relevantă pentru zona nordică în general şi pentru arhipelagul Svalbard, care devine din ce în ce mai important, în special ca platformă de cercetare.
Sănătatea
Norvegia deţine atât avantaje structurale cât şi comunităţi de cercetare în domeniul medical şi al sănăţii. Registrele de sănătate şi studiile ample de sănătate realizate pe populaţie făcut ca Norvegia să fie lider în cercetarea în domeniul sănătăţii bazate pe populaţie şi în domeniul analizei cauzei şi riscului. Norvegia deţine mijloace de nivel înalt în domeniul tehnologiei medicale, neurobiologiei, cercetării cancerului şi institute de medicină preventivă. Serviciul sanitar bine dezvoltat face ca Norvegia să fie o ţară atractivă pentru desfăşurarea activităţii de cercetare clinică. Cercetarea clinică este vitală pentru un tratament de calitate. Un serviciu de sănătate bun şi eficient necesită de asemenea cercetare în domeniul economiei şi organizării sănătăţii. De asemenea, Norvegia contribuie la activităţile de cercetare medicală şi legate de sănătate la nivel global, concentrându-se în special asupra bolilor care afectează ţările în curs de dezvoltare, iar aceste eforturi vor fi consolitate în mod semnificativ. Cercetarea în domeniul sanitar va fi direcţionată spre consolidarea cunoştinţelor de sănătate a grupurilor minoritare.